In fiecare secunda.
Mereu am senzatia asta, mai ales in anumite momente ale zilei, cand simt ca nu mai pot sa suport inca un minut.
Un minut din ce? Probabil din viata asta. Si totusi suport. Si acel minut. Si minutul de dupa. Si restul minutelor ce urmeaza.
Si totusi, senzatia ramane. Nu stiu daca este ceva normal, nu prea am stat sa ma gandesc la chestia asta.
Poate este un semn ca vreau sa scap de ce fac mereu, de rutina zilnica. Da, stiu ca sunt in vacanta, si ca faptul ca nu exista scoala ar trebui sa ma multumeasca, dar in vacanta asta am fost foarte repetitiva. Aceleasi chestii in fiecare zi.
Mi-ar placea sa alerg pe o campie impreuna cu cei mai buni prieteni ai mei, una uitata de lume, sa ma bucur un moment de viata. Apoi mi-ar placea sa ma scald intr-o cascada limpede si sa fiu singura, uitata de lume.
As vrea sa fac multe schimbari in viata mea.
But, still, good things come for those who wait!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu