How can people get sooo fucked up?!

Doamne. Sunt atatea de zis si totusi parca nu pot sa zic nimic, nici nu stiu de unde sa incep. Poate un pas bun ar fi prin a spune ce simt acum. O da, nu cred ca vrea cineva sa stie ce simt acum. Ura? Sigur. Tristete? Exista si ea. Singuratate? Nici nu se mai pune problema. Invidie? Pe ici, pe colo. Nu pot sa inteleg cum oamenii pot fi atat de ... judgemental. Cum te-au vazut, imediat te-au catalogat. Nici macar nu asteapta sa te descopere cat de cat, poate atunci si-ar da si ei seama ce eticheta gresita ti-au pus. Si oamenii cu doua fete, nu ii pot intelege delocccc. Mi se pare oripilant cum un om se poate manifesta in secunda asta cumva, iar in secunda urmatoare total opus. Toti sunteti niste facaturi de oameni, fara pic de demnitate. Toti stiti sa va bateti joc si sa judecati. Nu e de mirare ca generatia asta sta prost la capitolul respect si bunele maniere. Toti o apa si un pamant, stransi, facuti gramada. Si probabil in 'gramada' aia acolo ma aflu si eu, demonstrand inca o data cat de prost si naiv poate fi un om. e incredibil cum am putut sa cred ca totul va fi, in sfarsit, dupa atata asteptat, intins in fata mea, numai bun sa il iau si sa ma bucur ca e numai al meu. Banuiesc ca asta e karma. And, guess what? Karma iz a bitch.

lovee.

"Daca am crezut ca vocea sa e superba in felul in care ma inclesteaza in tacerea ei, daca am crezut ca atingerea sa este incredibila in felul in care imi aduce la viata pielea, ei bine, felul in care saruta este nepamantean. Si, cu toate ca nu sunt chiar o experta, sarutand numai cativa baieti inainte, totusi pot sa pariez ca un sarut ca acesta, un sarut atat de desavarsit si extraordinar, este ceva ce se intampla numai odata in viata."

[Alyson Noel - Evermore]

Unrequited love

You watch him from a distance
You love to see him smile
You wish one day he might be yours
If only for a while

You wish that you could tell him
To have the strength to say,
“I love you and I wish that you
Could feel the same one day!”

Your heart beats as he comes towards you
Only to walk on by
You try to tell yourself you don’t love him
Try to believe your lie…

You wish, you dream, you hope, you pray
That you could be together
Maybe if you could make him see
That you two could last forever.....

Viata ca o... pereche de casti?!

Da. Cam asa e. O pereche de casti, si nimic mai mult. Nici nu stii cand se incurca, si apoi iti ia cel putin 5 minute sa le descurci.
Perechea mea de casti se incurca foarte des, aproape de fiecare data cand vreau sa ascult muzica. Banuiesc ca asa e si cu viata, acum stii ca e descurcata si ca merge ca pe roate, si apoi nici nu-ti dai seama cand se incurca. Uneori se incurca putin, alteori foarte greu. Si iti ia ceva timp ca descurci zecile de noduri formate. Uneori te trezesti ca nu-ti mai merge o casca deloc, asa cum si in realitate o parte din sufletul tau poate muri. Dar iti ramane casca cealalta. Iti ramane inca o sansa. Si ce te faci cand iti moare si casca cealalta? Iti cumperi o pereche de casti noi. Eh, cu viata nu mai e asa. Avem doar una si trebuie sa o pastram, fie ca ne place fie ca nu ne place.
Uneori viata e foarte incurcata. Asa e mereu: uneori iti vine sa razi de cat de usor se pot incurca niste lucruri abia descurcate, uneori iti vine sa injuri cand crezi ca descurcatul nu are sfarsit, si uneori iti vine sa plangi cand ambele casti se strica.
Daca inauntru e durere, afara e ciudatenie. Toti se uita la tine cum incerci sa-ti descurci viata aiurea incurcata, toti judecandu-te si intrebandu-se: "Doamne, ce tot vrea sa faca? Si de ce acum? De ce aici?". Se uita la tine ca si cand ai avea un ochi scos. Daca acum se uita asa, da' cand oi avea ochiul pe bune scos [Doamne fereste!], atunci cum s-or mai uita? Si totusi incerci sa descurci. In ciuda tuturor lucrurilor din jurul tau si din sufletul tau, descurci si descurci, mai si injuri, mai si razi ca prostul, te mai si superi, totul in speranta ca intr-o zi castile nu se vor mai incurca asa de tare, acest lucru fiind inevitabil.

Habar n-am ce e cu postul asta; banuiesc ca e doar lipsa mea de preocupare in metrou. Si da, daca cineva m-ar pune sa descriu viata intr-un cuvant [sau in fine, o sintagma], as spune un singur lucru: O pereche de casti.

She.

You may not be her first, her last, or her only. She loved before she may love again. But if she loves you now, what else matters? She’s not perfect - you aren’t either, and the two of you may never be perfect together but if she can make you laugh, cause you to think twice, and admit to being human and making mistakes, hold onto her and give her the most you can. She may not be thinking about you every second of the day, but she will give you a part of her that she knows you can break - her heart. So don’t hurt her, don’t change her, don’t analyze and don’t expect more than she can give. Smile when she makes you happy, let her know when she makes you mad, and miss her when she’s not there." -Bob Marley

Fell in love with the boy that plays guitar...

FAIL!

Cum imi spunea mie odata o prietena: "Nu e bine sa te indragostesti de muzicieni. Sunt mereu aerieni si isi schimba prioritatile foarte des". Si avea dreptate.
Si totusi nu inteleg un lucru; cum un om, doar prin simplul fapt de a manui o chitara, poate sa te faca sa nu mai stii cine esti si pentru ce existi, ci doar sa ramai fascinat de talentul si devotamentul sau si sa te pierzi in muzica sa.
Sentimentul este unul puternic, asta e sigur, insa asupra mea a avut un mare efect. Din prima clipa cand l-am auzit, mi-am schimbat parerea fata de el si l-am vazut..altfel; mai special, mai unic, mai.. frumos. Mi se pare incredibila pasiunea pe care acesta o are fata de cantatul la chitara, parca nu am mai vazut asa cantaret. Reuseste sa te farmece si sa te fascineze doar atingand corzile cu o simpla pana. Poti simti dragostea din vocea lui atunci cand rosteste versurile unei melodii romantice.
Cui nu i-ar placea sa aibe un prieten, dar nu orice fel de prieten, care i-ar dedica dragostea printr-o melodie special scrisa si cantata la chitara, pe o banca intr-un parc pustiu, cufundandu-se unul in ochii altuia?
Si totusi, cum unora nu le e dat nici atat sa traiasca, doar o sa stau sa ma uit cum alta persoana traieste acele sentimente pentru mine si imi tine locul acolo unde ar fi trebuit eu sa fiu de fapt.

Never fall in love with musicians. They make you believe everyone is somebody else, but cruel reality always sets in, and ruins everything.

Last day.

Asta e. 10 zile de evadare din Bucurestiul asta. De fapt din Otopeniul asta. Dar pentru mine sunt cam unul si acelasi.

Da, o sa-mi fie dor de prietenii pe care nu ii iau cu mine, si da, o sa ma distrez cu prietenii pe care ii iau cu mine.
Sunt 10 zile in care nu o sa am regrete, nu o sa ma gandesc la ce ma asteapta acasa, nu o sa mai imi pese de nimic.
Sunt 10 zile in care distractia o sa fie in toi, 10 nopti nedormite, 10 zile in care orice se poate intampla. Poate chiar si o dragoste de'o vara.

Nimeni nu stie. Si asta este cea mai buna parte din tot.
Asa ca distreaza-te ca si cand ar fi ultimul minut din viata ta, bea ca si cand sticla din mana ta ar fi ultima sticla de alcool de pe pamant, iubeste ca si cand nu ar mai exista niciun baiat in universul asta. Fa totul la maxim, with no regrets. VEi avea destul timp mai tarziu ca sa regreti toate prostiile facute.

Despre asta vorbesc cand ma gandesc la 10 zile.