V-am mai zis cat ador Bucurestiul? Asa, mic, imputit, drogagiu si plin de aurolaci, eu tot il iubesc. Pentru ca nu ma uit la partile naspa [sau poate da, doar cand n-am chef de alea misto].
In primul rand, parcurile. Ce s-ar face toti oamenii din acest mic orasel fara parcuri? Parcuri cum ar fi Tineretului, Carol, Herastrau, Cismigiu, so on [daca mai sunt :)))]. Aici poti intalni o groaza de oameni. Si inca ce tipuri de oameni!
Si pe langa faza cu intalnitu', ce e mai misto decat sa te tolanesti pe o banca cu prietenii si sa ii iei pe toti la rand, cum e ala, ce face ala, cum face ala.. Si sa mai treaca cate o pitzipoanca sau un cocalar care sa te fluiere [asta valabil doar in cazu cocalarului ca doar nu te fluiera pitzipoanca :))] si tu sa-i injuri asa frumos si usor acolo intre 'ai tai'.
A, da. Si nelipsita goana dupa baieti. Cu nelipsitele replici "ce dragut e ala", "ce bun era ala", "unde sunt toate bunaciunile?".
[Titlul nu prea stiu ce legatura are, k-am pus doar ca suna misto si imi venise asa in minte. Banuiesc, ca extazul este legat de ce am scris mai sus, iar agonia.. stiti voi, jumatatea aia goala si cam MARE a minunatului mic, imputit, drogagiu si plin de aurolaci Bucuresti :)]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu