Mereu am fost in cautarea lucrurilor noi, frumoase, care sa ma faca sa ma simt speciala. Lucruri finute, care sa aibe un rol important in viata mea, desi sunt doar obiecte fara prea mare valoare.
Cam acum un an de zile, cand ma plimbam singura printre blocuri, ceva rosu si stralucitor mi-a atras atentia in intuneric. M-am strecuarat printre tufisuri, spre pietricica lucioasa.
Odata ce am tras de lantul ruginit, o inima rosie de cristal iesi din pamantul uscat. Avea culoarea zmeurei proaspat culese si stropite de o ploaie de primavara. Atunci am stiut ca am gasit un lucru de care nu aveam sa ma despart prea curand.
Am inceput sa il port peste tot unde mergeam, imi devenise atat de draga acea inima! Nu o observa multa lume, dar pentru mine insemna foarte mult. Era giuvaierul meu norocos.
Cand am gasit acest giuvaier, te-am gasit si pe tine. Erai tipul glumet, caruia nu ii pasa prea mult de probleme, nu vroia decat sa se distreze. Am incercat sa ma apropii de tine, sa iti fac pe plac, sa te conving ca pot si eu sa fiu una dintre fetele care iti atrag atentia. Imi intrasei atat de mult in suflet, si, desi nu-mi dadeai atentie si ziceam ca te uit, inauntru tu aveai sa existi pentru mult timp.
Am stat si m-am gandit. In fiecare zi pierduta, in fiecare noapte nedormita, ma gandeam numai la tine. Mi-am zis ca trebuie sa imi dai un raspuns, asa ca am incercat sa te prind singur. Cam greu pentru un tip care e mereu in centrul atentiei.
Cand in sfarsit te-am prins singur si ti-am zis cat de mult tineam la tine, mi-ai spus ceva ce m-a marcat foarte tare. Mi-ai zis ca nu sunt genul tau, si ca nu am putea sa o ducem la capat cu bine. Apoi mi-ai intors spatele, nepasator ca de obicei, si am reusit sa aud un raset din partea ta.
Atunci, nu stiu cum de s-a intamplat, am simtit cum gatul meu era gol si rece. Cristalul rosu se zdrobi de pamant cu un sunet intepator, transformandu-se in bucatele mici. Vederea mi se incetosa, ca si cand ai deschide ochii in apa. Si atunci mi-am dat seama ca obrazul meu era umed.
Ma atinsesei pe cea mai sensibila coarda. Mi-ai raspuns cu mare indolenta si mi-ai facut inima bucatele. Dar, bineinteles, nici nu ai observat, esti prea ocupat cu distratul altora.
Tu probabil ai uitat de mult timp acest lucru, dar eu, chiar daca am incercat sa-mi vad de viata mea in continuare, inca mai ai un loc in inima mea. Inca mai astept ziua in care te vei intoarce la mine si-mi vei zice ca iti pare rau. Vreau sa stii ca nici atunci nu va fi prea tarziu, chiar daca mi-ar lua sa astept ani buni din viata mea. Si acum mai am bucatelele mici si rosii, intr-o batista de catifea. Orice as face, ele tot asa vor ramane, dar probabil nu vor fi lipite niciodata cu adevarat.
I miss you.
Irinux
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu