You know, it's crazy...

...how wrong you can be about a person. Just crazy. You think that they are one thing and then they turn out to be the exact opposite.

Ieri mi s-a intamplat un lucru foarte ciudat, care, ca sa vezi, m-a facut sa realiez multe lucruri.
Am dat testul predictiv la franceza. Da, test predictiv cum dau toate clasele 5-8, si poate si mai sus, la inceput de an scolar. Trebuie sa recunosc, franceza este un lucru mai usor pentru mine decat restul materiilor. Sa zicem ca o inteleg putin mai bine decat restul clasei mele, dar nu la perfectie.
Am avut de tradus un text din franceza in romana, care a fost extrem de usor. Adica, sincer, eu cred ca un copil care a studiat franceza 3 ani de zile [la scoala, fara meditatii] e in stare sa traduca: Luc est journalist. Il travaille pour un journal [pentru cei necunoscatori de limba inseamna: Luc este jurnalist. El munceste la un ziar.]. Si tot felul de intrebari d'astea echivalente cu 2+2=??... probabil ca pentru unii 4, pentru altii mai mult sau mai putin. Apoi, niste chestii super simple cu articole, si dupa o compunere despre vacanta de vara. Hai sa zicem ca compunerea era mai pentru destepti, trebuie sa recunosc ca si eu m-am cutremurat putin cand am citit cerinta. Dar profa a zis ca ne lasa cu dictionar, asa ca am zis ca si ala care stie franceza de nota 5 e in stare sa lege 3 cuvinte si sa scrie macar o propozitie.
Mie, personal, mi s-a parut ca acest test a fost unul usor, pe care copii care studiaza de 3 ani franceza [fara medidatori, repet] ar fi trebuit sa-l stie. Nu perfect, dar majoritatea exercitiilor da.
Deoarece textul era floare la ureche, m-am apucat sa SCRIU, ceea ce face orice om normal la un test. Da, oameni buni, sa scriu. Cum m-a vazut lumea ca scriu: MAMA CE STIE ASTAAA!!!
Restu testului v-am zis: articole, pronume, conjugari de verbe.
Am avut de conjugat verbul a merge si a face. Verbe pe care le-am invatat in clasa a 5a sa le conjug. Cum le-am scris: MAMA CE STIEEEE ASTAAA!!!
Si uite asa scriam eu, ca orice omulet normal, cand ma intreaba colega de banca: "Imi dai si mie la 1?". Eu, fiind noua si straduindu-ma sa fac o impresie buna, am lasat de la mine si i-am dat. Cum a copiat la 1, "Stii la 2?". Cu chiu cu vai i-am dat si la 2. Termina, "Da' la 3 stii ceva?".
Ma, stii ceva? Eu iti dau un deget, dar nu-mi lua toata mana.

Nu va ganditi ca i-am zis asa ceva, doar mi-as fi dorit sa-i fi zis. I-am zis ca sunt foarte usoare, si imediat a pus botu', vazand ca nu vreau s-o ajut.
Mi-am vazut in continuare de lucrare. La un moment dat, se trezeste colega-mea de banca sa intrebe fetele din fata noastra cum se zice: "am avut o vacanta super."
Pardon? Nu stii sa zici asa ceva? Haid, frate, e franceza de clasa a 5 a! I-am zis cum se spune. "Aaa, si cum se scrie?".
Imi pare rau, fato, asta nu pot sa-ti mai zic. Tu nu sti nici cum se zice, si mai vrei sa faci si compunere de nota mare. Aici nu pot sa te mai ajut.
Logic, s-a suparat pe mine pentru ca nu i-am zis, si nu ne-am mai vorbit toata ziua.

Astazi, ne-am vorbit si noi asa putin.. Parca spre sfarsitul zile lucrurile devenisera mai bune, cand s-a intamplat ceva ce m-a trezit la realitate.
S-a dus inteligenta de colega-mea de banca la domnii din spate si, efectiv, s-a milogit de unul dintre baieti sa se mute cu mine. De ce? Pai, nu stiu. Cica avea de discutat ceva cu unul dintre ei. Pe mine nu m-a intrebat daca ma supar ca se muta cu mine nu stiu cine, pentru ca se stie eu nu ma supar niciodata.
Din fericire a plecat un coleg, si eu am ramas singura in banca. Nu stiam daca sa ma bucur sau nu.
Si m-apuc eu sa mazgalesc pe caietul de istorie, in timp ce asteptam profa de istorie, cand aud chicoteli in spatele meu. Am ascultat.

Ea: Hai ma, nu vreei? Te rooog?
El: Ce? :))
Ea: Sa ma mut cu tine, d'ah! Prefer sa stau cu tine decat cu ... [n-a zis nimic aici]
El: Cuu .. :))
Ea: Exact :)))

Si atunci mi-am dat seama ce eram pentru ea. Probabil ceva ce nu putea descrie intr-un cuvant, de nu i-a zis nimic baiatului. Ce ma surprinde este faptul ca respectivul baiat, cu care aveam o relatie destul de bunicica si glumeam mereu, nu a zis nimic si a ras si el.
Un lucru va zic, ca sa termin acest post kilometric: Nu-mi plac prietenii pe interese!

Am realizat si eu cat de mult imi lipseste fosta clasa, unde stiam cam ce ii poate pielea fiecaruia. Unde aveam cu cine sa stau in banca, nu conta ca e fata sau baiat; stiam ca nu sta cu mine din ura si interes. Era... altfel.

I miss you all. :|

Cheers,
Irinuxx..