luni, 3 august 2009

They say that love is war...


Mda, de ce am decis sa fac acest post? Pentru ca... sincer, nu stiu. Asa mi-a venit, pur si simplu. Poate pentru ca e prea mult? Tot ceea ce fac si ce suport mi-a ajuns pana in gat? Da, cel mai probabil :). De fapt, nici nu prea stiu ce vreau sa zic prin post-u' asta. Probabil ceva legat de dragoste. O, da. Dragostea asta nabadaioasa care ne tampeste pe toti. Cel putin, pe mine m-a tampit rau de tot, in ceea ce va priveste, nu stiu. Si totusi, eu, care eram mereu cu capul pe pamant. De ce eu? Cum imi zice maica'mea: Ca atunci cand te indragostesti, iti apare o pata rosie pe creier. Si cu cat iti place mai mult si mai mult, pata se mareste si iti acopera creieru' mai mult. Cu alte cuvinte: te tampesti, exact cum am zis mai sus :). Sunt tare curioasa cat de imensa e pata aia pe creierasu' meu :)).

Ce vroiam sa mai zic prin post-ul asta? A, da. Singuratate. Ce cuvant frumos :x. Adica, daca n-am mai avea singuratate, ce s-ar mai intampla cu noi? Cand ne-am mai gandi si la ce ne framanta cu adevarat? Eu, spre exemplu, ma regasesc mult in cuvantul singuratate. Adica, am trait mult in umbra ei, si acum nu-mi mai iese din suflet :). Este un prieten adevarat: tace, asculta si nu te critica. Toti care ma vad ca stau singura zic ca sunt emo. Cui ii pasa ce zic altii. Mie-mi place sa stau singura pentru ca e liniste. N-am fost niciodata genul care sa stea in galagie non-stop.


To make the long story short: daca te indragostesti, te tampesti rau de tot, si daca te tampesti, ai nevoie de liniste si singuratate multa. Cel putin asta e teoria mea, cum ca oricare indragostit are nevoie de multe momente de singuratate si liniste.


Probabil ca am aberat destul in post-ul asta, si tot nu stiu despre ce vroiam sa vorbesc exact. Oricum, a fost o placere sa-mi impart acest micut colt de suflet cu voi :), si poate intelegeti despre ce vorbesc.

Niciun comentariu: